Introducere în ebraica biblică

1 recenzie pentru Introducere în ebraica biblică

1. 

   Evaluat la 5 din 5

   octavian.florescu (proprietar verificat) – mai 1, 2026

   Introducere în Ebraica Biblică, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Addendum, București, 2026, 290pp.

   Introducere în Ebraica Biblică, cartea apărută recent la editura Addendum, avându-i coautori pe Cristinel Iatan și Alexandru Mihăilă, cadre didactice la Facultatea de Teologie a Universității din București, se prezintă ca o gramatică practică de nivel începător pentru însușirea elementelor de bază ale limbi ebraice. Față de cărțile similare apărute în limba română sub pana lui Silviu Tatu și Timothy Crow sau Emilian Cornițescu și Dumitru Abrudan, cartea de față se remarcă prin simplitate și ingeniozitate, îmbinând inițierea treptată a cititorului în această limbă sacră cu elemente de gramatică, lexic reprezentativ, exerciții aplicate (cu cheie!) și utile excursuri în cultura și civilizația iudaică.
   Structura inedită a cărții în 12 capitole, amintind de cele 12 triburi ale lui Israel, nu a fost intenționată, ci a venit, după cum mărturisesc coautorii, ca un rezultat firesc al porționării elementelor lingvistice și, spunem noi, ca un bun auspiciu al destinului acestei lucrări. Ca un cititor avansat de ebraică (iertați-mi lipsa de modestie), aflat la a șasea gramatică ebraică, această Introducere în ebraica biblică a fost ca o recapitulare care mi-a consolidat cunoștințele anterioare și mi-a lămurit unele lucruri pe care le trecusem cu vederea, mai ales în privința accentelor și dinamicii limbii vorbite. Verbele slabe sau neregulate, pe care le cam săream înainte, mi s-au părut acum „domesticite” și mai ușor de digerat, fiind grupate și la final în utile tabele gramaticale. Ele sunt integrate firesc în economia cărții, de la simplu la complex, pe măsură ce se construiește temelia lexical-gramaticală. Folosirea din start a textelor biblice, chiar dacă pare dificilă pentru un începător, stârnește curiozitatea cititorului de a afla înțelesul primar al versetelor pe care le știa până atunci din traducere. La această ajută și capitolul final, „Cultură și mentalități”, care ridică, ici-colo, vălul tainic al tradiției iudaice, suficient ca să-l prindă pe cititor să continue aventura personală a deslușirii așa numitei Hebraica veritas (Fer. Ieronim) – limba în care Dumnezeu a vorbit cu poporul evreu.
   Singurul lucru cu care sunt în dezacord, dar care nu are de-a face cu gramatica, este ideea semnalată la p. 150, dragă istoricilor și arheologilor, după care Paștele ebraic se impune ca sărbătoare abia cu regele Iosia în 622 d.Hr. (2 Rg 23 :21-23). Asta nu înseamnă că nu se mai sărbătorise până atunci, ci doar că nu avea anvergura pe care i-a dat-o Iosia, cum era pe vremea judecătorilor. Paștele este sărbătoarea centrală a evreilor, cea care le definește identitatea. Dacă în Nord, unde se impun cultele idolatre, teoria ar sta în picioare, în Iudeea, unde se afla Templul, probabil sărbătoarea era în vigoare. Scriptura iudaică (2Cron 8 :13) atestă Sărbătoarea Azimilor (Paștele) în timpul lui Solomon (2Cron 8 :13), iar tradiția iudaică (Tora Orală, consemnată mai târziu în scris) afirmă categoric că Paștele s-a sărbătorit neîntrerupt de la Moise (Talmudul Babilonian, Pesachim 66b; 96a).
   Introducere în Ebraica Biblică este un eveniment editorial în cultura română, care sper să aibă un destin asemănător cu Elements of New Testament Greek a lui Jeremy Duff sau cu Kairos. Manual de greacă veche, apărut recent la Humanitas, în traducerea lui Ștefan Colceriu. Mult succes!